Materiale pentru placari
Dar este la fel de buna precum arata?
Placarea unei terase exterioare este una dintre cele mai mari provocari intalnite de cei care pun in opera lucrarea. Dar cu o abordare gandita, devine mult mai usor si e posibil sa te bucuri de aceasta ocazie.
Dat fiind ca este construita, de obicei, pe un acoperis plat sau intr-o incapere interioara, stratul superior al unei terase poate ridica anumite probleme. Pentru inceput, temperatura aerului si umiditatea fluctuanta sunt diferite pe cele doua parti - un factor important, pe care tebuie sa-l iei in considerare atunci cand pui piatra de temelie. De asemenea, podeaua unei terase trebuie sa ofere protectie impotriva ploii, zapezii, actionand ca o bariera termica, si impotriva vaporilor. In mod natural, straturile aflate deasupra sistemului de izolare termica sunt expuse unor fluctuatii termice mai mari. Pentru un rezultat optim, indiferent de conditii, alege fiecare componenta necesara cu atentie: podea fara rosturi, bariera impotriva vaporilor, izolare termica si hidrofoba, covor de drenaj, cat si materiale de finisare. Folosind tehnologii si sisteme dovedite a fi eficiente, te poti baza pe un rezultat ce asigura hidroizolarea - prevenind deformarile structurale, indiferent de temperaturi. Cu un sistem de izolare aplicat in mod profesionist, un sistem de drenaj al apei si rosturile de expansiune potrivite, esti cu un pas inainte in fata obstacolelor.
Planificarea si pregatirea fiecarui stadiu al finalizarii unei terase te scutesc de anumite efecte neplacute: o greseala pe unul din straturi poate afecta restul sistemului. Urmatoarea lista de capcane posibile te va asista in luarea in considerare a fiecarui aspect.
O pardoseala fara rosturi se foloseste atat ca baza pentru stratul de izolare al unei structuri rigide, cat si ca structura de distributie a loturilor utilitare - de la podea pana izolarea termica. Podeaua fara rosturi a unei terase trebuie sa fie hidrofoba si rezistenta la inghet, puterea acestor protectii determinand rezistenta pardoselii. De aceea, este recomandat sa folosesti un material cu intarire rapida pentru straturile de sub pardoseala. Motivul: o pardoseala fara rosturi traditionala are cateva dezavantaje. In primul rand, este construita de obicei din beton obisnuit, lucru ce nu garanteaza rezistenta la fluctuatiile de temperatura si nici flexibilitatea necesara. De asemenea, procesul indelungat de uscare poate cauza intarzieri semnificative finalizarii proiectului.
Asigura-te ca apa de ploaia se va scurge de pe suprafata terasei, folosind un substrat cu o inclinatie a pantei intre 1.5% si 2.5%. Doar atunci apa se poate scurge in mod eficient. In mod contrar, apa de ploaie poate forma acumulari de apa pe suprafata ceramica, lucru ce poate conduce la infiltrarea acesteia in straturile terasei. In acest caz, poti aplica sape subtiri de ciment, cu o grosime de aproximativ 5 mm.
Placile ceramice isi pot modifica forma, mai ales in regiunile cu fluctuatii mari de temperatura. Trebuie sa compensezi acest fenomen prin rosturi de expansiune instalate in mod corect. Experienta practica ne demonstreaza ca este recomandat sa permiti placilor un spatiu intre rosturi de 5-6 mm. Umple spatiul dintre acestea cu chit pentru rosturi flexibil. Poti, de asemenea, sa folosesti materiale de umplere pe baza de silicon, dar acestea nu au aceeasi rezistenta in timp, motiv pentru care trebuie inlocuite dupa o anumita perioada. Un chit mineral pentru rosturi cu proprietati elastice, ar fi alegerea gresita, deoarece nu este potrivit pentru terase. Forma ideala pentru aceste campuri este patratul, dar in orice caz, raportul dintre parti nu trebuie sa depaseasca 2:1.
Dintr-o camera incalzita de sub veranda, vaporii de apa se pot infiltra in tavan si apoi in structura terasei. Daca ajung la un strat mai rece, vaporii condenseaza, creand dungi. Din acest motiv, ar trebui sa izolezi substratul. Acesta indeplineste doua functii: hidroizolare - aceasta reprezinta inca un strat de protectie pentru terasa - si bariera de vapori. Fara hidroizolatie, apa de ploaie poate sa ajunga cu usurinta pana la structura constructiei (placa de beton), provocand eroziune si, in final, distrugerea acesteia. Inainte sa montezi hidroizolatia sub placile de gresie, aplica un strat mineral flexibil. Cu ajutorul unui adeziv special, poti fixa direct placile de gresie pe acest strat mineral, in felul acesta putand sa compensezi deformarile cauzate de temperatura.
Conform recomandarilor specialistilor, suprafata izolatoare a terasei trebuie sa se extinda cu aprox. 15 cm pe peretele adiacent. Prin aceasta extindere, previi apa de ploaie sa se scurga in zona de contact dintre placile terasei si pereti. Rezultatul dorit: zidul nu se va uda.
Acest procedeu este o greseala comuna in planificarea constructiei. Daca inserezi foi impermeabile de polietilena intre sapa si startul de izolatie termica, pot exista consecinte neplacute. In acest caz, apa de ploaie care patrunde prin sapa spre suprafata ceramica se poate acumula pe foile respective, marind gradul de umiditate. O solutie foarte buna: aplica geo-tesatura, cu o greutate de 200g/m2 - 250g/m2, ca separator intre sapa si sistemul de termoizolatie.
Daca apa patrunde in interiorul terasei, trebuie sa ii fie permisa o cale de drenaj pentru o evacuare cat mai eficienta. Obtii acest lucru aplicand un strat de drenaj direct sub termo si hidroizolatie. Stratul de drenaj este facut din saltele speciale de drenaj sau din geo-tesatura cu o greutate de aprox. 250g/m2. Aplicarea polistirenului extrudat se poate dovedi a fi insuficient in procesul de a drena umiditatea si vaporii din structura terasei.
Multi constructori cred ca o gresie rigida, un chit bun si rosturile de expansiune corespunzator realizate sunt suficiente pentru a etansa o terasa. Nimic mai gresit de atat! Indiferent de planul lor, apa de ploaie va patrunde in zona dintre placi. Acest lucru va cauza coroziunea chimica a materialelor de constructie, cat si coroziune fizica. Ca rezultat, toata terasa poate fi distrusa. Din acest motiv, este necesara o hidroizolare aditionala.
Din moment ce sapa de presiune este supusa deformarii termice, este important sa incluzi in structura acesteia rosturi de dilatare. Aceste rosturi separa suprafata sapei in campuri de expansiune, cu o forma aproximativ patrata. Raportul partilor nu ar trebui sa depaseasca 1:2. Sunt necesare oriunde terasa isi schima forma si trebuie sa fie acoperite de crapaturile dintre placile aplicate. Asigura-te ca suprafata de expansiune nu depaseste 4 m2. Cand folosesti o sapa prefabricata, campurile de expansiune trebuie sa fie mult mai mari: pana la 10m2, 20m2 sau chiar 25m2.
Atat chitul, cat si adezivul care fixeaza placile pe suprafat de baza sunt responsabili pentru transmiterea deformarilor. Adezivul trebuie sa fie elastic, sa contina ciment si un liant polimer. Aceste componente confera adezivului uscat capacitatea sa compenseze fluctuatiile de dimensiune ale placilor - un factor important in placarea unei terase. Poti recunoaste adezivii de acest tip prin simbolul C2.
Atentie: aplicand adezivi uscati de tip C1 in locul celor C2, risti sa delaminezi placa de pe suprafata de baza.
Ar fi o greseala sa incerci sa montezi placile la exterior in acelasi mod in care o faci la interior (sa intinzi adezivul pe podea cu o mistrie zimtata si sa aplici placile pe acesta). Aceasta metoda de a fixa placile nu iti va asigura o intindere uniforma a adezivului pe intreaga suprafata. Se pot forma goluri sub placi, in care se poate acumula apa. Iti poti imagina cu usurinta ce se poate intampla daca temperatura scade sub 0°C. In schimb, foloseste o metoda de aplicare a adezivului pe cele doua parti implicate: pe placa si pe stratul de baza. Intinde adezivul pe strat in mod uniform si aplica un strat subtire si pe suprafata placii.
Folosirea unui grilaj de drenaj caracteristic unei bai pentru o terasa este o greseala frecventa. Acesta dreneaza apa doar de la suprafata stratului de acoperire ceramic. O terasa este diferita. Acesta este motivul pentru care trebuie sa folosesti rigole pe mai multe nivele, pentru a drena toata apa.
Chiturile standard nu au capacitati de deformare, si totusi, din nefericire, sunt folosite pentru constructia unei terase. Consecinta: materialul se poate crapa si apa poate patrunde in straturile mai profunde ale sistemului. Pentru a umple rosturile unei terase in mod adecvat, este necesar sa folosesti chituri flexibile.
Ne face placere sa iti raspunde la orice intrebare legata de produsele noastre, de unde pot fi cumparate, sau care ar fi solutia adecvata pentru proiectul tau.
